16
„În iad ajunge cel ce-ţi bate drumul!”
Ei, bine! Către iadul meu doresc
să-mi pardosesc cu aforisme drumul.
17
Epoca noastră-i ca femeia cea bolnavă –
lăsaţi-o dar să ţipe şi să-njure,
să spargă farfuriile şi masa!...
18
Tu nu mai poţi răbda
să-ţi poruncească soarta?
Iubeşte-o, n-ai de-ales!
19
Lapte curge
în sufletul lor; însă, vai!
li-e spiritul ca zerul.
20
Fii lespede de aur –
se vor înscrie lucrurile-n tine
cu scriere de aur.
vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche