Semnul de foc - Friedrich Nietzsche
Adăugat de: Gerra Orivera

Aici, unde din mări crescut-a insula,
un altar zidit prăpăstios în sus,
aici începe Zarathustra să-și ațâțe
focul pe nălțimi, sub ceru-ntunecat, –
semnal de foc pentru năierii rătăciți,
semn de-ntrebare pentru cei ce știu răspunsul...

Această flacără cu pântecele sur
– spre înghețate depărtări își pâlpâie nesațul,
spre tot mai pure înălțimi cerbicea și-o-nconvoaie –
un șarpe țintă-n sus în fața nerăbdării:
semnul acesta mi l-am așezat nainte.

Chiar sufletul meu e flacăra asta:
însetată după alte depărtări,
pâlpâie-n sus, în sus, văpaia sa domoală.
De ce-a fugit Zarathustra de oameni și fiare?
De ce-a fugit dintr-o dată de-ntregul uscat?

Șase sihăstrii cunoaște-acuma –
dar marea însăși nu i-a fost de-ajuns sihastrului,
insula-i prilejui urcușul, el s-a schimbat în flacără pe munte,
căutându-și cea de-a șaptea sihăstrie,
acum și-azvârle undița peste cap.

Voi, rătăciți nicăieri! Fărâme ale stelelor de ieri !
Voi, mări de mâine! Ceruri nedescoperite!
acum zvârl undița după singurătăți:
răspundeți, ah! la nerăbdarea flăcării
și prindeți-mi, mie, pescarului din munții nalți,
a șaptea, cea mai de pe urmă sihăstrie!


Traducere Simion Dănilă



vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.