Silitorului îi pizmuiesc silința:
ziua îi curge galben-auriu și monoton,
tot galben-auriu și monoton în urmă,
adânc, în marea-ntunecată –
și-nflorește-n preajmă, lângă pat,
uitarea cea liberatoare.
Traducere Simion Dănilă
vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.