E-un frig de toamnă ud...
pământul, un sicriu,
cad frunzele din dud,
prin pâclă, încă, scriu.
La braț cu toamna trec
pe drumul către veci
și scrisul mi-l petrec
pe drumul unde treci.
Iubito, cum te știu,
te uiți, citești, și plângi,
las trupul meu pustiu
la pieptul tău să-l strângi.
Dar vraja se va stinge
cu luna între buze
și ochii tăi vor ninge
pe trupul meu de frunze.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.