Să stăm înc-o clipă aici:
Sunt stâncile albe şi calde
Scoicile-întregi sunt doar mici
Şi-absurdul pare departe.
Pe plajă mai e un bătrân:
Nu ştim ce voinţă-l aduse
Dar scoicile parcă îl ştiu
Şi-aşteaptă privirea-i, supuse.
E loc mereu de reproşuri,
Dar azi să privim rândunele:
Descos crâmpeie de cer
Să facă iar loc pentru stele.
Să stăm împreună aici:
Absurdul e stins în albastru -
Noi suntem o filă de basm,
Vegheaţi de bătrânul sihastru.
(Topola, 20.05.2024)
vezi mai multe poezii de: Dunare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.