S-a anunţat la ştirile de seară:
” Încă-un poem de dragoste-a murit
Ne’mpărtăşit şi fără lumânare
Şi încă nu ştim cât a suferit.
Şi, pân’ la urmă, cin’ mi-e muză?
Iubirile de dinapoi
Când încă învăţam a prinde
Cum să transform pe “doi” in “noi”?
Fericirea se ascunde
Printre greierii din iarbă
Vorbesc cu mine, aşteptând
Ca niciodatã, primãvara
Aştept – grãunte germinând
Ca verde sã-mi aleg culoarea.
La început de viaţă
Creştinului mai nou,
Pentru-a alege, lucruri
Se-întind pe un platou.
Povestea ta e scãldatã-n albastru,
Culoare de regi ce-au ştiut a dori
S-atingã zenitul, în fugã de care,
Cu-întregul lumesc mustind a-l robi.
Un pahar de vin:
O omidă.
Se târâie pe creangă: creierul meu
picior cu picior (e flamândă!)
Aş scrie iarăşi o poveste,
Aş scrie ca la început,
Pe când sărutul tău furat
Lăsa pe buze-mi gust de crud.
Răsuflu greu, ca la sfârşit
De drum de braţe peste valuri
Când simţi dureri în coş de piept
(înţepeniţi de-aiurea, plauri…)
În târgul ăsta-n care plouă
Să bem, maestre, un pahar
Şi sufletul în seara asta
Hai să uităm că ni-i amar.