De dincolo de mine, mă-ntorc iar către gânduri
Aşteaptă cam demult să le aştern în rânduri,
Aşteaptă cu răbdarea ce-o ai când trece-o vârstă:
Spre ele azi mă-îndrept, un orb pe-o punte-îngusta.
În coşul pieptului se-adunã
Şi coji de nuci
Prin frunze căzute
Paşii mi-i port
Tot parcul foşneşte
-Priveghi la un mort-
Întuneric simulat
Prin pustiul îngheţat
Şi prin parcul de chinină
Fulgi de nea încet se-anină
... şi ploaia tot cade
Pe umerii mei;
Pe gene, pe buze
Se-adună stropi grei
Cred c-am pierdut ceva
Pe-al anilor drum sec
Dar tot spre înainte
Cu mine mă întrec.
Vânez etern un animal sălbatec
E sigur mare, suflarea i-e fierbinte
Nu l-am văzut şi totuşi îl alerg
E sigur înainte!
Atunci când cuvintele mele
În linişte grea au căzut
Citeşte iubirea din mine
Pe-al buzelor mele sărut
Televizorul e închis,
Yala-i blocată, lanţu-i prins,
S-a anunţat la ştirile de seară:
” Încă-un poem de dragoste-a murit
Ne’mpărtăşit şi fără lumânare
Şi încă nu ştim cât a suferit.