Vino frig şi mă-nfăşoară
Cu bucăţi de toamnă-n seară
Şi-ai să vezi ce lungă-i noaptea
Şi cât de aproape-i moartea.
Nămeţit de doruri grele
Astăzi nu mai am surcele
Să aprind din nou iubire
Să cad pradă în robire.
Nu mai stau de veghe zorii,
Nici n-aud struna viorii
De tăcere molipsită
Şi de-arcuşuri părăsită.
Fulg de nea cu vers romantic
Să-mi ningi iarăşi cu jăratic
Ca să-mi dai multă răcoare
Unde focul meu mă doare.
Scutură-mi bine clepsidra
Că mă strânge-n braţe hidra,
Sfarmă-mi inima de gheaţă
Cu fărâme mici de viaţă.
Fără frică de-ntuneric,
Cap de-afiş pe-un panegiric
Voi porni şi către stele
Să dansez pe nori cu iele.
Voi fura clipe din lună
Rătăcite-n grea furtună
Şi ascuns în bulb de soare
Voi bea ultima ninsoare.
Voi uni cerul cu marea,
Voi sorbi din hău uitarea,
Cerul să mă izbăvească
Dumnezeu să mă păzească.
04.10.2018
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.