Fulgul de nea
Din norii îmbrăcaţi în frişcă,
Aduşi de vânt pe cer, grămadă,
Simţii cum pezevenghi mă pişcă
Un fulg şăgalnic de zăpadă.
S-a aruncat de sus, de-acolo,
În zbor nebun spre lumea mare,
Executând mortalul solo
Cu-aterizare în picioare.
Era curios să ne cunoască
Pe cei ce locuiam mai jos
Şi altor fulgi să povestească
Din tot ce va trăi frumos.
Dar s-a oprit pe barba deasă,
M-a salutat cu un surâs
Şi n-a mai reuşit să iasă.
Căci s-a topit de tot. S-a dus...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.