Fulgurații
Mitică Horlaci
mama aude
cântecul palid
în pat și-n moarte
clatină cerul
o lacrimă spartă
pline cu sânge
o mie de gânduri
semnele tac
*
metaforă ești
chipu-ți poveste
mâinele sparte
bântuie luna
pe frânghia vieții
noaptea coboară
arta iubirii
sângele meu
curge
prin tine
prin mine
în noi
*
ninge pe-o coală
priviri de mătase
albul hârtiei
mușcă din verbe
ronțăie clipa
litere sparte
plânge Nichita
umbra din noi
*
viermele roade
fructul iubirii
groaznic se zbate
carnea-n cuvânt
Shakespeare răpește
plin de rugină
fruntea lipsită
de fluturi
și zbor.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.