Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.
Fulgerele strălucesc
Și străbat întreg văzduhul
Spre pământ se năpustesc
Și-și dau duhul.
Norii bubuie grăbit,
Parcă tunuri trag în zare
Spre sătucul adormit
Ce tresare.
Vântu-aleargă furios
Toți copacii se apleacă
Lăsând crengile în jos,
Ca să treacă.
Vine frig dinspre coline
Și-apele se scurg șiroaie
Însă este cald și bine
În odaie.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.