Bat clopotele toamnei pe ultimul ei drum,
Și-n zare arde cerul și se preface-n scrum,
Nu e un dor mai mare decât plecarea sa
În care despărțirea-i din ce în ce mai grea.
Din cada cea ciobită, cu ochii pe tavan, orbesc, văd constelația igrasia.
Sexul opus, pe străzi poartă dresuri jalnice și gazon în loc gene,
Toate parcă dorm când ma uit la ele,
Poartă fuste cretine si mărgele,
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.