Aceasta este ora de spital
în care se salvează lumea doar prin frumuseţe.
Se aduc statui cu forme strălucite
şi se aşază de văzut prin pieţe.
Sunt fericită în această clipă
pentru că timpul se sfârşeşte mâine.
E o căldură liniştită. Parcă suflă
în pielea mea un fantomatic câine.
Şi o lumină din instinct electric
mă sfâşie. Parc-am ieşit demult
cu sălile de întuneric
şi dispariţia secundelor ascult.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.