Peste câmpia ninsă nimic nu exista,
umblam ca în lichide orbii.
Chiar fără trup, cineva se străduia să fie,
când au venit deodată
parcă ținuți de-o mână deasupra noastră
corbii.
Astfel s-a petrecut și după-amiaza.
Câmpia de ea însăși s-a desprins.
Un animal cu vlagă a-nceput să crească
pe sub calota albă
s-a umflat zăpada gata să plesnească.
Și noaptea s-a mișcat ceva,
un mușchi al aerului, un miros stafie,
când au venit deodată
parcă ținuți de-o mână deasupra noastră
corbii aruncând
umbre de oameni pe câmpie.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.