Cum mușcam fructele
îmi topeam dinții în alb spirt.
Un frig liniștit mă trecea.
Parcă din viață m-am oprit.
Mișcările pe care le făcusem
mai pâlpâiau ușor deasupra mea
ca săbiile pe care luptătorul
în trupul său le azvârlea.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.