Necunoscut îmi e băiatul care este,
are un vapor tras de un elefant fericit.
I-aș cere hainele cu împrumut
și câinii Angliei care l-au ispitit.
Stăm în pădure deznădăjduiți
și pâlpâie pe trunchiuri veverițe și apoi
copacii se deschid și ne înghit
în lemnul lor pe amândoi.
Și amețită se-ntunecă realitatea,
păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,
din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete
în bronzul clopotelor verzi.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.