Regina uriaşă jucând şah, singură, singură, singură.
Eu, cerşetoare veselă la masă mea jucând şah în genunchi, singură, singură, singură.
îmbujorată parc-aş aştepta
pe soţul ei cu cap de pasăre
şi sandale gigantice pe care sunt desenaţi duşmanii.
(în fiecare zi el îi zdrobeşte în picioare, ca strugurii;
o licoare rubinie ca mustul de muson iese din ei.)
Roşie e faţa mea de aşteptare, sâmburi de măr, ochii mei lucesc.
Zeiţă, cruţa-mă, zilele mele sunt o suflare: când mă culc zic: când va veni ziua?
Când mă scol zic: când va veni seara?
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.