Te cheamă aşa şi aşa, pot să-ţi spun oricum.
În fiecare zi faci un ou de diamant.
Din pântecul tău ies profeţii în fiecare dimineaţă
spunându-ne că s-a născut lumea.
Dacă văd într-un copac un cuib de pasăre
ştiu că eşti tu, tu!
Aşa lucios e oul tău
încât mi-e milă să pun mâna pe dânsul,
dacă strâng prea tare cu mâinile mele groase,
mă îngrozeşte gândul că n-am să-l mai văd.
Voi dansa până la epuizare deasupra cuibului,
în jurul lui gard de nuiele fac mişcările, uită-te!
Gem în dureri spre seară
când alţii te mănâncă lăsându-ţi întregi oasele;
devenind împăraţi, negustori şi profeţi.
Gem în dureri până te naşti din nou,
stau împietrit ca berbecul pe muntele
după care fată femela lui,
şi învăţ cum să-mi câştig libertatea.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.