Fratele meu de care am fost lipită
spate în spate,
de mine s-a smuls și a plecat
ca și cum din două aripi: una de pământ, alte de cer –
una din ele s-ar fi retezat.
Precum copiii Ledei noi am fost
unul divin și altul nedivin
și mama noastră făcu să alunece-ntre noi
harul ca niciodată să nu ne despărțim.
Frate al meu, al cărui cuvânt face iarba să crească,
eu te am doar pe tine în Cer, vorbește-mi
cu o bucată de lună în gură,
tu doar pe mine mă ai pe Pământ,
privește-mă cum stau cu un miel în brațe.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.