Artiști din vechime pictau mereu
o mamă cu copilul în brațe
sau mama singură și copilul pe cruce.
Astăzi copiii sunt liberi în vreme ce
mama stă pe cruce.
Fiindcă mama e gata de sacrificiu.
Eu nu-mi amintesc când am rănit-o pe mama
și nici nu i-am înțeles vreodată oboseala ori grija.
Copilul nu dăruiește nimic, cere totul.
Când o supăram pe mama
doar ce-i sărutam mâna
și ea mă ierta — pentru ca imediat
să o întristez din nou.
Cu nesecatul ei izvor de iubire
ea pentru mine a fost asemenea zeiței
ce dăruia totul
și ierta totul
astfel că treptat îi puteam
devora făptura.
———————————————————————————————
sursa @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.