Lumânări cu ochi de fiară.
Hohotul de luptă stă ascuns.
Ca un fir de apă într-o stâncă, îngerul,
axă mișcătoare, lumea a străpuns.
E aproape o femeie moartă
coborâtă într-un iad marin
care s-a turnat în viață
printr-un subțiat de sticlă spin.
Umblă și acum, desculță bate apa,
duhuri trupuri fac din alba ceară
și le-aruncă-n apa care se revarsă
peste marginile vieții în afară.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu