Plăcută senzație, stare de spirit translunară
că aparțin unei alte planete
fiind o străină proaspăt sosită să zicem
din Saturn,
rătăcită printre oameni fără gelozie,
fără aversiune,
privind prin ferestrele caselor,
contemplând.
Senzația că sunt atât de singură
încât nicio armă nu mă poate răni,
că nimic din ce mi se poate întâmpla
nu poate să-mi întunece sufletul
că inima mea e o piatră roșie căzută din cer
lăsându-se cuprinsă de căldura de a iubi
un străin
dormind spate în spate
vertebră lângă vertebră
cu tot ce e necunoscut.
Din vol. "Cuvinte nou-născute", Editura Fundației Culturale Române, 2002
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.