Va fi un viitor pasional
în care tinerii se pregătesc de înnoptat.
Negru profund, cărbune i metal…
Viața substanțelor s-a repetat.
Mă înspăimântă camera aceasta
în care lucrurile nu au decedat.
E cald aici, mi-e bine încă,
celule vii poate mai are lemnul
pe care mortul nu tiu care l-a lucrat.
Și fierul nervos, mai pâlpâie ființele în el,
mă înconjoară vietățile din lucruri
și pe un deget fierbinte un inel.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.