pe tâmpla ta se-nsingurează gânduri
și jocul vieții-și caută răspuns
cu degetele îți chemi mereu lumina
și-mbrățișarea ta nicicând nu va avea
apus
privirea ta adună firmituri de rouă
de pe obrazul înghețat de flori
și nu ar fi așa de blândă și desculță
de nu ar trece vântul prin colturi gri
de nori
știi om să fii, atât de cald și de firesc
tu pașii îi deslegi din forma lor de lut
cum se înaltă zbor din gânduri de copil
în vers mereu se afla un răspuns
nu despre ce e viața, nici cât e de ajuns
rostul lui a fi e pus atât de simplu, în Cuvânt!
vezi mai multe poezii de: Minicoleta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.