Cum voi putea, din miez de vechi dureri,
S-aleg doar praf de aur, nu alean,
Să îl înșir pe-o salbă de mărgean,
Între un ,,mâine" și un veșnic ,,ieri",
Să-l împietrească timpul în tăceri,
Cum tace-n scoică vuiet de ocean?
E doar un gând, cu sufletul amar,
Pe drumu-i ce-a plecat deja prin vânt,
Un călător cu pașii prin cuvânt,
Doar dacă îl aștern pe foaie, clar
Și mă îndur să nu-i clădesc hotar,
Să-i țes covor șerpuitor de cânt.
Dar cum să-l scriu cu seva din culori,
Sau să-l îmbrac cu străluciri firești,
Când armăsari, prin porțile cerești,
Și-au revărsat galopul dintre nori
Și-așa... grăbiți, prin vremuri trecători,
Mi-au vânturat cuvântul prin povești?
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.