Pe alocuri, mai de vară
Fără gând de răzvrătire
O păstaie cam amară
Vrea să facă nemurire,
Din al ei şirag de visuri
Fără pic de supărare
Ca la toamnă din abisuri
Să găsească o cărare,
Pe care să poposească
În imaginea idilei
Chip de fată nelumească
Dar cu vocea sfânt-a milei.
Şi cum sta în aşteptare
Fără să mai creadă-n tot
A apus pe ea cărare
Soarele cam rupt în cot.
Nici nu vrea să-l recunoască
Se preface a nu-l şti
Până când a găsit mască
Pentru a mai povesti,
Despre chipul cel abrupt
Al destinului pe ducă
Căci nu-i versul mai corupt
Decât clipa cea zăludă.
vezi mai multe poezii de: Pitagora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@Pitagora,!
-Mai mult decât frumos, !prăpăstios pentru râpos!
/"Garda jos" /
...
narcispurice
joi, 25 martie 2021
multumesc....
Pitagora (autor)
miercuri, 24 martie 2021