Zăpada-i pentru noi o feerie,
încântătoare scurgere din nori
a veștilor ce ar putea să fie
semnale-n ochii noștri arzători,
ce par oglinzi mai vechilor dorințe
strivite sub poveri de neputințe.
Ea poate alte suflete să-nghețe
și să aducă inimi la tăceri,
dar nu și nouă, căci îi dăm binețe
și-n frigul ei ne căutăm plăceri
atât de multă vreme așteptate,
cu suflete aprinse și-nsetate.
Și vom ieși din gânduri cristaline
pe recele-așternut, imaculat,
în dansul nostru,-n brațe te voi ține,
atât de strâns și-atât de-apropiat,
încât, iubita mea, uitând de geruri,
ne vom dori zăpadă și în ceruri.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.