Piroga lunii împunge nori subțiri,
Luceafăru-i aprobă gestul in vii sclipiri,
Licuricii clipesc în lumină,
E noapte parfumată ,divină.
Se scurge din ceruri tăcerea,
Își caut-ascunzișul durerea,
Fug gânduri la lumi nevăzute,
Bat aripi în noi neștiute.
Și harnic de drumul său vede,
Pamântul ce soarta ne-o cerne.
E-o mreajă de doruri împrejuru-i
Le-nvie ,le-ngroapă de-a pururi…
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.