Cerem fără a gândi
A avea nevoi ori ba
Vrem să stăm a nu trudi
Dar să nu fim duşi cu vorba,
Pentru cele ce nu suntem
Pentru cele ce nu-s gând
Pentru cel ce nu concepem
Pentru cel ce nu e-n rând,
Cu acele ce sunt bune
Cu tot dorul de virtute
Cu acela care spune
Că-i uşor şi când irupe,
Timpul cel fără de tihnă
Timpul ce-i pierdut în van
Timpul ce n-are odihnă
Timpul ars pe cel divan,
Al răscrucii ce e-n noi
Când doar visul mai răsare
Al iluziei în doi
Azi suntem, mâine dispare,
Ce e nu, un nu rămâne
Ce-i pustiu se-mpuţinează
Ce e da, ca da-ul spune
Azi e zi ce luminează,
Ultimele amintiri
Urma celor ce-s pe ducă
Ultimii ei trandafiri
Ai lui ultim ce apucă,
Să abunde în mistere
Fără timp de resemnare
Să se stingă efemere
Clipe care n-au chemare,
Către mine, către tine
Către el apus de soare
Către ultimul gând, bine
Rezervat în aşteptare.
vezi mai multe poezii de: Pitagora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@Stelian Stancu
nouă zeci!
să le întreci
și,
cele bune,
Purice NT
narcispurice
duminică, 18 aprilie 2021