Dac-anumite gânduri
s-ar apropia impertinent de mult
de viteza luminii,
timpul l-ar putea încetini suficient
cât să impresioneze receptorii?
Dacă unele gânduri
s-ar deplasa
cu viteza luminii,
care-ar fi șansa ori neșansa
de-a deveni permanente memorii?
Dacă vreun gând,
de puțin, ar depăși
viteza luminii,
oare elanu-i brusc ar copleși
forțând căderi în patima reamintirii?
Dacă-mi revii din când în când în amintire,
îmi spun că poate-ai fost un gând,
o idee ce, din pură întâmplare,
mă străfulgeră tot mai plăpând.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.