De nu te-aș fi aflat,
Aș fi umblat și-acum
Prin noaptea, ca de hău,
A stinsului meu drum.
De nu te-aș mai avea,
Aș îndrăzni să-i cer,
Cu vorbe ce-ar zbura,
Ca urlet, în eter,
Lui Dumnezeu preabun
Să mi te dea-napoi,
În schimbul unor ani
Și-al vieții de apoi.
Să nu te pierd din nou,
Mi-aș vinde fericiri,
Un val întreg de visuri
Și-un sac cu amintiri.
Secretul meu din gând
Mi l-aș amaneta,
Ca pașii mei, mereu,
S-ajungă-n calea ta,
Iar ca să-mi aparții,
În piept te-aș fereca.
Dar spune-mi doar o dat'
Să plec... și voi pleca.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.