Gângurit în limbi de foc
de Liliana ROIBU
Planeta-i obosită de-atâta durere,
Cerul înroșit aruncă flăcări fierbinți,
Vântul sălbatic își dezbracă uraganul
Prin gândurile ce inundă existența;
Din spatele norilor adunați în halou
Din mugurii de mângâieri halucinante
Înfloresc în coajă de galbenă lumină
Flori de rouă, flori de soare și de soc.
Chemată din adâncimile unei peșteri
Porumbița își etalează colierul,
Cu măiestrie strânge dorurile în cânt,
Se înalță, pare că, o înghite cerul…
Plâng furtunos secundele lovite de vânt
Se scurg peste crângul înmiresmat al vieții
Prin geamul lumii, se aude Porumbița
Cum oftează și gângurește în limbi de foc.
Din volumul cu același nume COLIERUL PORUMBIȚEI ( POEME ȘI PROZĂ )
Cu Toate Drepturile Rezervate
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.