Țin palma întinsă spre soare-răsare
și mugurii rup din carnea mea tare,
mi-e frică de noapte, de ziuă mi-e frică,
aș merge desculță prin marea de sticlă
Prin trecerea cea oarbă spre galaxii pierdute
Noi rupem file albe din zilele cernute.
Nedumeriți, bezmetici de- atâta-ncrâncenare
Noi dizolvăm prezentul în clipe oarecare.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.