Gara din valuri
În gara din valuri mă murmură marea,
Peronul de alge răsună pustiu.
Din ultima cupă mă bea depărtarea,
rămân pescăruș...
Rămân pescăruș într-un vis argintiu.
Bolnav de iubire, de zbor cu ecouri,
Cuvânt, mă pictez către cer, curcubeu,
Se reazămă gara, de îngeri, de nouri,
eu stau în genunchi...
Eu stau în genunchi lângă îngerul meu.
Mă strigă iar vântul, cu marea în spume
Și cântă sălbatic un val răzvrătit,
Dar orice furtună în cale mi-ar pune
la tren am să-ajung...
La tren am să-ajung, cu iubiri pregătit.
Aud amintirea, ce-n inimă-mi bate
Din timpul ce-aleargă spre cel ce-o să vină,
Zidind în vecie cu versuri cetate
mai beau răsărit...
Mai beau răsărit și zbor și lumină.
În gara din valuri, un tren spre vecie
M-așteaptă să mergem în praful din astru,
El încă e alb printre clipe sicrie
și trage-un țignal...
Și trage-un țignal ca un tunet albastru.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.