În oraşul în care locuiesc, pe o stradă anume, într-un bloc jupuit,
într-un apartament mereu încuiat,
într-o cameră locuia o femeie a cărei fotografie am văzut-o zilele astea
într-un ziar online sub titlul Dispariţie misterioasă,
nici nu mai ştiam că există,
plecase de mult undeva în lume, spuneau vecinii, care o ştiau tot timpul
pe balcon, hrănind iarna vrăbiile cu firimituri de pîine,
făcînd semne discrete cu mîna celor ce ştiau că acolo
era loc de boţit cearşafurile peste noapte,
dar nimeni nu era sigur de acest lucru,
nici păsările nu mai veneau la fereastra ei,
de după care doar umbra făcea iluzii în mintea celor care
treceau pe acolo şi nu mai aveau unde înnopta,
ce lume era altădată, ce vise s-au risipit,
toţi bărbaţii erau fericiţi, vrăbiile
prăseau sub streaşina şarpantei,
podul era plin de şoareci,
apartamentul plin de ţînţari,
zgomotul era doar o şoaptă discretă spusă printre buzele
ocupate de buze,
acum tăcerea este înfiorătoare, oraşul este acelaşi, leneş, murdar,
strada aceeaşi, doldora de maşini parcate pe trotuare,
blocul plin de graffiti şi desene obscene,
apartamentul deschis, camera goală,
spre fereastră mii de ochi îşi rodesc amintirile
ca pe nişte ciuperci viermănoase,
tîrziu, un cortegiu murmură trist prin oraş,
mii de vrăbii cad pe pămînt,
privesc fotografia şi nu o mai recunosc pe acea femeie
care locuia în acea cameră din acel apartament de pe strada
din oraşul în care şi eu locuiesc ca într-o rubrică de ziar
la Dispariţii misterioase.
vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.