Era un drum lung,
şerpuia prin toate oraşele lumii,
numai prin pustie era drept şi nu ducea nicăieri
unde nu doream să ajungem,
dar acolo, numai acolo vom ajunge
fără să ştim că am rătăcit atît de mult într-un singur loc
de care nu ne mai aducem aminte,
oraşele topeau drumurile ca pe nişte lingouri de plumb,
pustiul le ducea la nesfărşit
ca fumul unui foc primăvara în cer,
acolo, numai acolo vom ajunge
părîndu-ni-se că am rătăcit atît de puţin într-un singur loc
în care nimeni nu-şi va mai aduce aminte de noi,
nu suntem clători fericiţi, suntem
osteniţi ca oraşele tinere peste cele vechi
prin care nu se mai văd urmele celor care au ajuns nicăieri,
acolo, numai acolo vom ajunge şi noi
fără să ştim că am rătăcit atît de mult într-un singur loc
de care nu ne vom mai aduce aminte.
vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.