Singur numai cel înstrăinat poate fi,
eu n-am cunoscut înstrăinarea,
nici n-am căutat-o dispertat prin curţile altora,
în jurul meu sunt case, străzi, oraşe, oameni,
prin unele nu am intrat încă,
poate că niciodată nu voi intra,
pe altele n-am călcat încă,
nici nu ştiu dacă am ce căuta pe acolo,
nu se ştie niciodată ce gînd te duce prin acele locuri
şi habar n-ai că ai trecut pe aleea panaseluţelor
şi te întorci pe pan halipa colţ cu plopilor
care se înfundă în strada luna pe unde te-ai rătăcit tot restul vieţii,
iar prin unele oraşe nici nu te mai bate gîndul să ajungi
deşi cu gîndul de mult pe acolo ai fost,
cît îi priveşte pe oamenii, ei se tot schimbă între ei,
încît îţi este de ajuns să vezi unul şi să-ţi dai seama
că încă nu ştii mai nimic despre tine.
vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.