Ea este o doamnă frumoasă şi fericită, plecată în lume
ca melcul cu casa-n spinare,
cînd e frig, doarme în ea şi visează cum o mie de sori
deodată o încălzesc,
cum o mie de bărbaţi frumoşi îşi întind peste ea braţele,
flori pe care le strînge la piept,
cînd e cald, iese afară,
cu o mie de bărbaţi după ea, acoperită de flori
ca un cimitir primăvara,
da, ea este tot timpul o femeie frumoasă şi fericită,
chiar şi atunci cînd rochia ei de cuvinte
este trasă de pe trupul ei de mîini nepricepute,
chiar şi aşa, dezbrăcată, ea este
mult mai frumoasă şi fericită
decît oricare altă femeie frumoasă şi fericită şi bine îmbrăcată,
atunci, trupul ei este un sfeşnic plin cu lumînări aprinse,
Dumnezeu este bun
şi o aşază la loc în coasta lui Adam,
să fie iarăşi în rai
după orgiile ochilor tăvăliţi peste ea
nopţi şi zile în şir
de la facerea lumii şi pînă acum.
vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.