Sunt atîtea pajişti pline de ierburi,
peste ele cîntă mii de păsări,
cei ce trec pe acolo le ascultă,
cei ce nu trec, iarna îşi imaginează cîmpii pline cu flori,
ciocîrlii, iuţi ca săgeţile, intrînd în cer
ca într-o inimă care a uitat să mai sîngereze.
Vara vei privi cosaşii cum culcă iarba,
mîini încălzite de soare cum o adună în stoguri,
ouă de păsări visînd acolo zboruri spre cer,
iarna, prin ochiul ferestrei,
vei auzi ciripitul lor
în cuibul din inima ta.
vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.