Cei mai mulţi stau livizi în casele lor,
ca bătrîneţea cînd te naşti
în copilul care stă
pe marginea unei ape
privind la Caron cum îşi repară luntrea
veche de luştri nenumăraţi,
copil pînă la urmă
cînd te uiţi uimit la tine
printr-un fuior de fum
la capătul căruia
Dumnezeu stă la masă cu o mie de fumători
cărora le stinge pe buze
ultima ţigară.
vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.