Discurs către pietre - Gellu Naum
Adăugat de: Adina Speranta

Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor,
cu un foşnet prelung seara cădea,
ceva se surpa printre crengi, se năruia
într-o haotică geometrie.

Calea ducea în patru direcţii diferite
peste câmpiile grele ale cerului.

Mecanicul fuma liniştit, puteam alege locul,
îl alegeam.

Atunci se năştea în noi o aspră penitenţă,
seara ne cădea părul, îl puneam deoparte,
cu un foşnet prelung cerul cădea,
ceva se surpa în noi se năruia.



vezi mai multe poezii de: Gellu Naum




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.