Vântul poartă prin văzduhuri
Naufragiate nave,
Norii plumbuiți din cerul
Ce descarcă pe noi gerul,
Pun pe inimă zăvoare
Și nădufuri!
Plâng streșinele numai ciucuri,
Frigul, apei i-a stins zborul,
Dorul tot mai rar ne-ncearcă,
Gândul a-nghețat în barcă
Și să redeștept umorul
Nu-mi vin trucuri!...
De atâta întuneric
Nu văd lâna să o toarcă,
Bunici învârtind pe fusuri,
Firul timpului și-apusuri...
Gânduri ultime le-ncearcă
Ezoteric...
Lungi corăbii risipite
Zilele-n Genar oftează
După sudul plin de soare,
Când din greier, cânt răsare,
Iar pe țărm zâne visează
Toropite.
Peste cer trăgând cortină
În genar ni-e dor de stele!
Plânge lacul făr-oglindă,
Luna, fața-n el nu-și plimbă,
Nu-i pe chipul dragei mele
Doar... lumină!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.