cu pânze de păianjen
crescute
în colţurile gurii
zâmbim a cântec
suspinăm a vis
şi ochii ni se întunecă
în ploaia de lumină
scriu poemul veşniciei
pe un papirus neînvins
ascut degete
în sunetele nopţii
greierii îşi coboară fruntea
înţelepţindu-ne
cu o nouă viaţă
vezi mai multe poezii de: dorina neculce
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc pentru sfat, stromff!
dorina neculce (autor)
luni, 25 mai 2015
Orice constructie noua care nu devine urata prin rostire sau inteles , este intotdeauna binevenita in poezie. Inteleptindu-ne este chiar frumos din punctul meu de vedere. Inventeaza in continuare si vei vedea cumsunt receptate fara teama de ridicol. Niciun inventator nu este ridicol daca reuseste sa se faca inteles.
stomff
joi, 21 mai 2015
multumesc pentru semnul de lectura!
multumesc si domnului Critic. nu stiu daca o sa gasesc alta expresie, desi pare un termen inutilizabil, mi-am permis sa il folosesc :)
dorina neculce (autor)
joi, 21 mai 2015
Misiune indeplinita = poezie frumoasa!
stomff
joi, 21 mai 2015
înţelepţindu-ne
nu suna bine...parca strica ceva aceasta exprimare...
in rest foarte frumoasa poezia...
te astept cu drag...
Deocamdata : DA!
CRITICUL BLIND
joi, 21 mai 2015
mi-a placut. mult succes pe mai departe
maria
miercuri, 20 mai 2015
Frumos, felicitari
cristi
miercuri, 20 mai 2015
mi-a placut poezia ta, felicitari si multa inspiratie
sorin
miercuri, 20 mai 2015