Plâns cu stânci - Geo Bogza
Adăugat de: Adina Speranta

Hebdomader, eu plâng cu stânci
destrămări
zguduiri

Rombic la margini de pământ
sufletul pipăie
vârfuri de vânt.

Blestemul înțeapă
Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos
Helas, suflet de om nebulos.

Ochii pun petice
dureros de prismatic privesc
rătăcesc
iar sufletul sub univers
cum omul sub cobiliță.

UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928

vezi mai multe poezii de: Geo Bogza