Crescuse osul frunții gros, opac,
o lespede de plumb pe care viscoleau,
ca în ținutul Sphynkterland,
orori gazoase. Adică "spirit" -
dacă nu ceri prea mult
de la un biet supus
al sfântului Aneroid-Logoditorul.
Se va topi în flăcări verzi? Se va
încredința, în bubuit voios, persuasiv,
ciocanului didactic?
Ori, prăbușit sub propria-i îndestulare,
va năclăi în plumb
întreaga germinație a minții?-
o baltă grea, o baltă luciferică
de plumb...
vezi mai multe poezii de: Geo Dumitrescu