Frumoșii mei brazi încărcați
de albe înțelesuri umane,
mâine va fi noapte...
Năucitoare șoapte plutind
în jurul pământului, cu urme
de sânge și urme de speranță –
mâine va fi noapte...
Nelămurite chemări,
haotice,
întoarse, pierdute… Mâini.
Rotunjimi calde, spre inimă.
Nopți clare, dulce frunză
târzie...
Noapte.
Mâine va fi noapte...
vezi mai multe poezii de: Geo Dumitrescu