Uite, melcul tăcerii înaintează...
Te-am întrebat de ce-ai râs (acum un an!).
O muscă (plictiseala?) se plimba pe tavan -
am mai vazut undeva noaptea asta trează...
Nu, somnul ar fi un criminal acum
în cântul ortodox din culmi de noapte;
inimile gândesc în șoapte
la raiurile de aur și scrum.
Nimic mai inexistent decât un suflet...
Cand o să pot atinge cu mâna un gând
din cireada care-mi defilează în rând
în cadențatul visului răsuflet ?...
Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează
visând pe-al nemuririi bolovan ?...
O muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan -
am mai văzut undeva noaptea asta trează...
Mai, 1940
vezi mai multe poezii de: Geo Dumitrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.