Afra - Georg Trakl
Adăugat de: Adina Speranta

Un copil cu păr șaten. Amin și rugăciune
Întunecă încet răcoarea serii
Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre brune
de Floarea-Soarelui, frică în umedele griuri.

Învăluit în mantie albastră chiar demult
Călugărul pictat-a-o pe o icoană alene;
El vru durerea să o-mpărtășească-n cult
Când stele-i curgeau sânge prin vene.

Apus de toamnă; arțarului tăcere.
Fruntea atinge-a apei albăstrire,
Un giulgiu așezat pe-o bară de metal.

Fructe stricate cad din ramuri în durere;
Nespus e zborul păsării, întâlnire
Cu muribunzii; urmează-un an fatal.

traducere Christian W. Schenk

Comentariul traducătorului

Chiar și titlul „sonetului” din 1931 este încurcat. Cine este "Afra"? Referirea la „Călugărul pictat-a-o pe o icoană" și „manta albastră" o indică pe sfânta Afra, care a aparținut comunității creștine la sfârșitul anticului oraș german Augsburg și a murit acolo în anul 304 în urma persecuției creștinilor de către împăratul roman Diocletian. Dar primul vers a poemului contrazice: „Un copil cu păr șaten". Sfânta Afra era o femeie adultă, de obicei descrisă cu o glugă. De asemenea, descrierea Afrei „Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre brune / de Floarea-Soarelui" nu pare să se refere la ea.
Sfânta a fost portretizată în legendă ca prostituată în templu, care a fost convertită la creștinism. „Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre" ar putea indica momentul prostituției.
Ceea ce „călugărul" a văzut este Afra după convertire.
Se cunoaște din biografia lui Trakl faptul că acesta mergea adesea în bordelurile din Salzburg, dar adesea doar vorbea cu prostituatele sau se așeza în tăcere lângă ele. Aceste experiențe ar putea fi preznte în poemul "Afra".
Enigmatic în acest (pseudo) sonet este faptul că dincolo de figura Afrei, aproape totul iese din context, mai ales în cele două catrene. Imaginile stau singure una lângă cealaltă.
Putem doar intui aflarea „copilului" din primul vers într-o biserică,dar imaginea nu convinge. Nici nu știm dacă am putea accepta „copilul” ca persoană sau dacă este doar o simplă imagine.
Aparent, avem de-a face, în cele două catrene, cu două persoane distincte: „copilul" și „Afra", cea din urmă ca percepția unei imagini (văzute înainte de vremuri: „pictată pe icoană"). Dacă „Zâmbetul Afrei roșu" se referă la o altă imagine sau reprezintă o imaginație a liricului „eu”, nu ne putem da seama. Puțin mai clare sunt imaginile celor două terține, ambele indicând toamna, cel puțin atunci când interpretăm a „arțarului tăcere" ca o imagine de toamnă, cu fructe deja putrezite. Apoi, încheierea „urmează-un an fatal" poate fi legată de iarnă.
Cu toate acestea, anotimpurile nu trebuie interpretate drept concrete, ci ca metafore deschise unei alte interpretări posibile.
Trakl s-a gândit, oare, în legătură cu Augsburg și Salzburg și la Wolfgang Amadeus Mozar, al cărui tată Johann Georg Leopold s-a născut în Augsburg?
Nu există nici cea mai mică sugestie de acest fel în poezie, interpretarea, însă, ne oferă un câmp larg. Mai relevantă este comparația cu poemul „Oglindă de seară", care poate fi înțeleasă ca prima versiune a poemului „Afra", chiar dacă acest poate fi privit ca un poem de sine stătător.
În această poezie nu este vorba despre această sfântă. În ea domină imagini din zona erotismului, a corporalității și a iubirii.

Christian W. Schenk

din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018



vezi mai multe poezii de: Georg Trakl




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.