Descompunere alunecând prin putreda odaie;
Umbre pe galbene tapete; în sumbre oglinzi se boltește
Tristețea de fildeș a mâinilor noastre.
Perle brune curg printre amorțitele degete.
În liniște
Ochi își deschide un înger, albaștri, de mac.
Albastră-i și seara;
Ceasul stingerii noastre, umbra lui Azrael
Ce-ntunecă o brună grădină.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.