Nopții adânci nu-i mai sunt în robie.
Sufletu-mi în nemurire, uimit, vrea să fie,
Peste spațiu și timp el ascultă și știe
A veșniciei melodie!
Nu noapte și chin, nu zi și bucurie
E-a veșniciei melodie,
Și de când sunt atent la veșnicie
Nu mai simt nici chin, nici bucurie.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl