Maică,-n bezna-ți mă-nveșmântă!
Voi, reci munți albaștri! Blând
Rouă sumbră sângerând;
Cruce către stea se-avântă.
Sparte-s gură și minciună
În chilii reci, purpuriu;
Râs sclipind, joc auriu,
Clopot tras ce-abia mai sună.
Nor de lună! Noaptea pădureții
Fructe-și lasă la pământ
Și se schimbă în mormânt
Spațiul, și-n vis calea vieții.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.